Part critique, part ranting, part poetry, part impressions on life and travel. NO TOPIC IS OFF-TOPIC

Cum nu puteam indura gandul de a mai asculta inca un “habibii” acompaniat de acorduri orientale autentice (insa cu iz de “deja-vu” manelistic autohton), si cum simteam totusi nevoia de a mai intra in contact cu limba araba si in afara salilor de curs, mi-am zis sa incerc ceea ce parea a fi o sarcina imposibila: sa gasesc pe internet macar o trupa reggae arabeasca. De ce reggae? Nu stiu, dar cert e k arabilor nu le place Jamaica si nu-s fani Bob Marley (dar nu luati asta de buna, e doar o concluzie la care am ajuns eu prin metode deloc stiintifice 🙂 ) asa ca singura mea descoperire a fost o formatie evreiasca (parca va rasuna in cap muzica tip bar mitzvah cand auziti de “formatie evreiasca”, nu?). 😛

Pe numele ei Hatikva 6 (Romana: Speranta 6), este o formatie reggae din Israel ce promoveaza o muzica a carei caracteristica principala este universalitatea, cu versuri in ebraica, engleza si franceza, si tratand in principal chestiuni cu tematica sociala, politica si religioasa din tara de origine a membrilor.

Contrar primelor impresii pe care le-am avut si eu la vederea titlului”Em Efgosh Et Elohim” (Daca l-as intalni pe Dumnezeu), melodia nu este ceea ce am defini ca un cantec religios, nu vorbeste despre Dumnezeu cel unic si infailibil, nu este un indemn la rugaciune si nici nu vorbeste despre dorinta lor de a-L intalni ca-si exprime recunostinta vesnica pentru ca i-a creat pe ei, muritorii cei nevrednici. De fapt, daca l-ar intalni pe Dumnezei, ei l-ar lua la intrebari. Nu conteaza ce anume l-ar intreba, sau care ar fi raspunsurile, pentru ca esentialul aici este sa se nasca intrebarea.

Asa cum afirma chiar solistul trupei intr-un interviu, mesajul cantecului este un indemn la meditatie pentru cel ce il asculta, un indemn la a nu lua de bune toate informatiile si toate invataturile pe care le primeste de la profesori, parinti sau orice alte surse de invatatura. “Cel mai important lucru este sa vezi imaginea de ansamblu si sa pui intrebari – daca doar inregistrezi informatii, nu este real.”

Ca sa nu ma mai lungesc, ideea este ca trebuie sa avem libertatea de a refuza rigorile religiei si de a putea alege sa vorbim cu El, sa fim furiosi pe El, sa il iubim, sa il punem la indoiala, sa avem nevoie de El sau chiar sa nu credem in El, daca asa vrem. Dar poate chiar mai important, sa nu incetam nicioadata sa ne intrebam, fie in scris, fie prin muzica, fie vorbind singuri pe strada sau tinand discursuri in troleul 66, fie recitand intrebarile care ne framanta, in gand, ca pe o mantra menita sa tina universul intact.

Enjoy!